DEPORTATUL

 

Treaz, între ora beznelor și zori

umbra și sunetul ca de coșmare

i-au rupt ușa, monstrul s-a ivit

în haine militare cu pistol

cu accent gutural de calmuc

cineva gonea pe altcineva

în jurul casei, o gheară puse

stăpânire pe copii, muierea

plângea la icoane în patru labe

țipând i-au smuls, i-au aruncat

într-un vagon de vite, sculându-se

au găsit cu spaimă mare pietre

mari, zăpadă, o mină dincolo

de Cercul polar un glas de brută

mereu răcnea în întuneric. Oasele

lor și azi sunt strivite sub picioare

peste care umbre de-aripi de ciori

ca bete plutesc ‒ vedeau schelete

din codrul Judecății de Apoi

stele plutind și scufundate-n

stele și mari tăciuni căzând

peste gardul de sârmă ghimpată

unde suflă o suflare de pucioasă.