***
Să căutăm ceea ce ne aparține
în lumina fețelor mamelor
care au născut copii și-i îngrijesc
fericite cu un suflet de erou
în mâinile întinse ale unui
cerșetor, în disperarea unui
eșuat care a pierdut tot și merge
la bancă ca la templu să ceară
îndurare cu sufletul afundat
în durere, printre copiii golului
flămânzi printre grimase
și lacrimi ale tinerilor care înghit
vertiginos cocktailuri de droguri
tari melancolic evadând din viață ‒
ne sunt în pericol viața și pământul,
profeții televiziunii cei care caută
salvarea în panaceul supradezvoltării,
în consumism, aceștia ne îngroapă
pe toți ‒ martirii sunt cei ce supraviețuiesc
în mizerie în copiii străzii în bătrânii
lăsați să putrezească de vii în aziluri
în toți oamenii abandonați în suferință
și lipsuri ‒ în ei viața se păstrează sacră
în mizeria ei, copii hoinăresc pe pământ
fără adăpost, în acest gol existențial
și metafizic suferă orfani de cer
și acoperiș, iar canibalii indiferenți
distructivi apatici ne devoră sfinții
martirii, nebunii să extermine ultima
picătură de om. Căutând propria
moarte îl vom întâlni pe Dumnezeu
urmând un destin sinuos și glorios
întâlnind ceea ce se pierde și
se regăsește ‒ libertatea, bucuria.
No comments:
Post a Comment