Era atât de părăsit
încât adasta îndelung
într-o latrină de scânduri
și visa la o țară plină
de glorii, clocea pe chinci
doine uluitoare și când
ieșea după icoane divine
vii pe cer, avântându-se
după desăvârșire
o droaie de bastarzi puradei
țigani aruncau peste el
o ploaie de pietre
țipând: ”Nebunul! Nebunul!”
iar conu Mișuʹ își da
nădragii în jos și le
arăta curul urlând:
”Să mă pupați în
cur,
bestii blestemate!”
și o lua la goană.
Până la urmă
l-au sfărâmat
la casa de nebuni
alături de neamuri
îngropate. Postum
unii nemernici au scris
în batjocură că poetul
a stat prin capitalele
Germaniei și că a stat
cu regii și reginele la
masă, că blidul era
mereu pus pe masă
anume pentru dânsul.
Cumva dacă vei reveni
le vei da la acești canibali
de azi un fir de păr subțire
de la curul tău?
Renunțarea ta de tine însuți
mai pâlpâie în steaua dimineții.
Avea mai multă putere decât
un sfânt, mai multă cumințenie
decât pământul și el singur stă
drept martor al gloriei și rațiunii
sale. Nu te vor ucide. Străin,
îți vei găsi din nou o mamă
și o soție; soarele va răsări
și va apune pentru tine
ca și odinioară.
No comments:
Post a Comment