Tudor Arghezi a năpârlit subit pe turbate
a pus laba pe Nefârtate
l-a strâns de țurloaie
pe ploaie
ca-ntre făcliile pădurii mare,
tresare, zbiară tare, între fălcile
rîpei de supărare
vântu-i cântă a gol rostogol
șoptește prin spini o întrebare:
Nefârtate ce are? Ce-l doare?
Nătâng îl trosnește cu cârji
de irozi și vlădici și aprozi
să se roage pentru el pentru bani rozi
în isonul dracilor schivnici
cu plânșii ochi mici imnici
și coarnele rotunde că nu știe
pe drac cu ce să-l mai îmbrace
că eu îi plâng pe toți necurații
care se pupă cu săracii.
No comments:
Post a Comment