EXISTENȚA

 

***

Nu mai e nevoie de cucernicie

de milă, nici de dragoste divină

sau carnală, nu e nevoie de nicio

nostalgie după secolul inimilor

sensibile. Ochi falși țin să-ți captiveze

voința, judecata, disprețul, milostivirea.

Pereții s-au dărâmat, nu mai există

monedă de schimb: existența valorează

mai puțin decât un anunț publicitar.

Resemnați acceptăm dezastrul

banalitatea cu care se dezagreghează

sentimentele curate, făcând omul

să decadă într-o caricatură jalnică,

într-o ființă de nerecunoscut ‒ urletul

pe care îl scoate înfricoșează și pietrele

unde-i va fi purtat sufletul uscat

atunci când va crăpa?