Bolșevicii l-au sfătuit
după ce l-au siluit
să-și iubească mama
pentru că nu e periculoasă
și el își iubea mama
cu disperare, cu dor
de lovele, cu dor cu
deznădejde și cum o vede
dorea s-o sară ca un armăsar
și mă-sa parcă anume pentru
asta se apleca și ofta și bardul
ca viermele ofta oof, of lăcrăma,
noi suntem singuri, mama mea
și inima mea, ea e văduvă
și eu burlac. Cine o să știe?
Vom fi goi ca fiii mării
și corabia noastră numai
eu cu ea va pleca fără
întoarcere o vom face ‒
nu vom lua cu noi niciun
bagaj. Dar a murit ca un câine
nu avea în el niciun fel
de libertate nici nu vorbea, nici nu tăcea.
No comments:
Post a Comment