Canibalii își întind degetele
cu gheare, le simți cum
se furișează pe după gât
unsuroase, silabe, plescăituri
de limbă, buze, clauze
la unisonul cu prima mușcătură
pe jugulară, cu pământul
din groapa din care izvorăște
cel mai perfect plâns, cel mai
perfect ca și cum vei veni apoi
la un după în fața căruia vei sta
să intri, așteptând verdictul
mereu temporal, dezamăgit
observi că nimic bun nu-i
cu putință vreodată în timp
și degetele canibalului mereu
se întind după lucrurile lăsate.
No comments:
Post a Comment