Puii de năpârcă cu picioarele răsucite
în afară în lateral ca la șopârlă, cu gușa
plină de otrăvuri urcă cu încăpățânare
treptele puterii, cu ochi beliți mănâncă
tot ce e de mâncat, storc tot ce e de stors,
sfâșie tot ce e de sfâșiat, și de sus și de jos,
sug sângele de orice proveniență, sug banii
de orice origine și se umflă ca dinozaurii
până ajung stăpânii nimicului și a neființei
așa ca și cum ar exista, așa răsturnați precum
s-ar dezgropa tumefiați în amestecul de deșeuri
în care zvâcnet după zvâcnet pătrund prin
galerii precum viermii în bălegar și de aici
acest satanic tubercul cu capul ascuțit și acești
colți uriași de pleziozaur și aceste suspiciuni
postume că au prăbușit acest Niciodată care
abia este cutremurător cu spinarea lor unsă
cu mila rubinie se vede că nici altunde nu e
nimic: a dispărut până și potențiala mașină
de ucis, acest omuleț mic satanic care se crede
un fel de Dumnezeu,
cu mutra de năpârcă
proiectată pe zid.
No comments:
Post a Comment