***
Evadez, ceruri! Suntem cei mai osândiți
pe acest pământ ‒ ieri încă suspinam
hainii falșii aleși stricau lumina forma
leșinată, mișcarea rătăcită o înfundau
și mâncau carne crudă de om haini
și veseli ‒ asta însă trece repede,
lehamitele vin ca niște văduve grase,
planturoase foind din greu. Evadez,
dau dracului toate ifosele, toate cununile,
ardoarea tâlharilor, iradierile ideologiilor,
canoanele asasine. Trebuie să-l fac să tacă
pe dracul care-și întinde limbile grosolane
pe toate fundurile mânjindu-le cu ură
uriașă făcând zerouri de cenușe tehnician
al gemetelor, rector al profundei ignoranțe
foamea de rațiune-l înnebunește și setea
de demență îl pierde specialist în roze
de carne cardinale scumpe fanatic
scufundat între picioare c-o face
pe adolescenta haioasă într-un spin
să sângereze și-l vezi fremătând
ca un toiag pe malul Mării Moarte
unde-l înconjoară îngerii lui plângând
sfâșietoare restriște prin suferință
și spirit se merge către Domnul.
No comments:
Post a Comment