***
Zmeul literelor și zmeoaica
literelor bolșevice se leagănă
în hamac ivite de dincolo
de contingent și atinse
de transcendent picioarele lor
se împletesc ca șerpii, plapuma
ce-i acoperă ia foc miroase a fum
de păr de capră aprins, curată
consolație când efebul, tânăr
comisar cu literatura și prinde
a legăna hamacul fredonând:
zmeoaica mea tânără și tutelară,
noaptea coboară pe trepte tu ești
a mea și știi bine că te iubesc
brazii s-au înnegrit, ciorile
nu mai croncănesc, cerul ia
culoarea sufletului tău și trompetele
mele cântă săltând fericirea zmeului
de lângă tine, de lângă trupul tău
eu voi intercala între voi după
pofta voastră să vă iubesc pentru
totdeauna inima mea lângă inima
ta și inimile voastre în inima mea
fac fumegații tu unică vei primi
de la buzele mele 2-3 mii de pupici
iar zmeul un milion pe mustață,
mă gândesc la un poem icoană
care nu va scoate nori de sulf ‒
și se leagănă și se leagănă-n hamac
zmeii bolșevici.
No comments:
Post a Comment