Eminescu nemâncat de o lună
leșinat în Nirvana, întins
pe rogojină aștepta ca Gamaliel
să vină să-i culeagă sufletul
înfometat ‒ și aici apare
ca de fiecare dată crudul, călăul
salvator Titu Maiorescu, om
de stat ca Valaam biblicul
ce vorbea cu măgarul pe drum
către Palestina pentru a-i trăda
pe moabiți ‒ Titus criminalul,
când îl văzu slăbănog numai
piele și os îi rumegă mămăliga
rece și i-o băgă în gură și după
ce Eminescu își holbă ochii mici
cu irisul negru dilatat acest
Maiorescu alungă pe îngerul
Gamaliel ce aștepta să-i înhațe
sufletul și-i turnă ghinatură
pe o nară și Eminescu bipolar
simultan izbucni într-un râs
ce era un hotot de plâns.
‒ Tu îmi tragi garoul, ticălosule.
‒ Taci fără gură, am eu grijă de tine.
‒ Ah, tu erai, asasinule!
No comments:
Post a Comment