Rumânii balcâji sunt câini
câini hapsâni câini fătălăi
ce se-nchină la oase de câini
câini jalnici și veseli se amușină
la fund și se vând, o vând pe mă-sa
și-și fut copiii, la bătrâni le înhață
tot ce au și-i îngroapă de vii
și-i lovesc fără să aibă vreun motiv
stăpânul lor străin atunci când
urlă le arată funia de care este
spânzurat un pantof și atunci
câinii se neliniștesc și se călăresc
dublând zelul. Știu ziua și noaptea
actul universal de acuplare
pe care cu străin curaj îl înfăptuie
în pat, sub copaci, pe grămezi
de gunoaie în mocirla călduță.
Așadar atât de mic e acest câine
balcâz că poate fi zdrobit de propriile-i
picioare. Limba scoasă până
la pământ îl face câine câine
și când se-ntâlnesc ce-ar putea
face altceva decât să schimbe
scheunaturi care aduc a hohote
de plâns. Fătălăi se ling iar și iar.
Ce poveste! Dar cum ar putea
să-și schimbe povestea, fabula
câinii nu știu și nu le spune
nimeni. La acești câini mereu
le lipsește o oaie și nimeni
nu-i recunoaște.
No comments:
Post a Comment