Cei mari, stăpânii să-și bată capul
pentru foamea noastră, pentru
dreptate, suntem robii lui Balaal
infernal cel care ne-a adus la sapă
de lemn, e chiar acest drac pe care-l
adorăm, și el osândit și omorât
pentru plăcerea lui. Eu rumîn belit
sunt cernit, plâng, mi-e frică
mă tăvălesc eu din furt și tâlhărie
doar pâinea mi-o câștig și doar
de bâtă și pușcărie ascult, mai bun
îi canibalul ce-mi dă mai mult.
Lealitate, libertate, egalitate și
celelalte vorbe de același fel nu
mă îmbată, la mine vorbele goale
n-au nicio valoare: nu suntem
pe lumea aceasta, suntem copleșiți
de trădători ghiftuiți și ei par să aibă
cumva taine spre a schimba viața
să ne facă pe noi mai puțin decât câinii.
Noi avem tărie să le lingem mâna
și la nevoie să-i luăm la cosor. Dar, mamă,
cum ne văicărim ca niște muieri și chiar
plângem pe ascuns. Noi suntem o nouă
rasă de câini care când mârîie plâng
și niciunul din noi nu are inimă milostivă.
Vai-vai, hau-hau!
No comments:
Post a Comment