CÂCĂSTOAREA LITERARĂ

 

Cetatea literară populată

de secături bolșevice, oligofrene

de maimuțe makak sifilitice

sicofante, de nebuni ilegaliști

securiști kaghebuci, găinari

căcănari, ochelariste fără țâțe

cu președintele lor al culturii

pe dric, țigan, cap țuguiat,

academician cu operă de

masturbator tractorist stau

și scriu, se-ndoapă cu schmuckuri

uscate de la Marea Moartă

țuțeri masturbatori ai Țahalului

se înmulțesc prin segmentare,

se descompun și se recompun

ciclic: un cap de maimuță,

o piele de șarpe, oase de șobolan,

copite de măgar, stomac de vacă,

ochi de buhă și doar poziție bipedă ‒

toți aruncă căcat în ventilator

către lumea mare ca-ntr-un joc

al câinilor morții, dar zidurile

acestei câcăstori de lemn putred

sunt asaltate de valuri de căcat

care amenință s-o surpe în șanțurile

idioției. Oricum putrezesc, le pică

dinții, Țahalul le subție banul,

flegma pe care o scuipă țuțerii

literați gazetari, găozari, hazari

e permanent neagră și nu ochește

pe cel țintit, schmuckul pe care-l

înghit are smocuri de păr cu care

lacerează femela câcăstoarea

cu hoituri bolșevice se clatină

dar încă e de utilitate publică ‒

mai au de omorât.