INȘII DE‒ACILEA

 

Motto:

 

Foaie verde de trei câini

foamea plânge între spini

moarte, de pantalon m-anini

 

Inșii de-acilea suciți, pociți, învârtiți

nu au suflet nu li s-a dat unul la naștere

umblă în haite ca câinii și se miros la fund

se ling pe bot și hârîie și latră toți de-odată

mândri, umflați cu văzduh sunt mai

importanți ca lupii și ce-apucă apucă

ca lupii ca lupoaicele și nu dau drumul

din dinți la apucătură nici izbit cu barda

în țeastă umblă langa buimaci se tăvălesc

se dau peste cap se dau de-a tăvălugul

se pândesc să-și sfâșie beregata își sug

sângele își mănâncă mațele  se-nfundă-n

pușcării înhață tot ce nu stă bine pe toate

drumurile pe toate cărările, în toate casele

prost încuiate și-s fudui că ființe ca dânșii

nu-s și scot un schelălăit infernal când

sunt hăituiți pe cale batjocuriți, dedați

cu răul bolânzi, înflăcărați înconjoară

groapa carnală se hărțuiesc, joacă table

dau pahare peste cap ca destinele

ca muștele sfârșesc pe hârtia lipicioasă

unde au mâncat și băut tot ce-i ruinează,

sau îngrașă inși de piatră poroasă de vulcan,

coșciug cu aceleași îndatoriri infernale

cu ale dracilor hârșiți și cad de sus extrem

de importanți zgomotos, învenițindu-se,

sufocându-se, împăroșându-se și gem

odată cu ciomagul care cade peste ei

de-aiurea pupă securea anusul suspinului,

evul respirației pentru ei a luat sfârșit

acum sunt niște borcane umplute

cu sarin cărora li s-a părut c-au plâns

și așa e viața acolo, în spatele clozetului

unde se-adună spontan se-mbată, chiuie

și joacă așa gravi ca în fața templului

justiției, ca în fața legislativului unde-i

așteaptă alți zăvozi mai lățoși, mai râtoși

mai colțoși pe pragul de trecere către

ființa prototip lup și se mișcă ca termitele

pe lângă fulger fără suflet se-ndreaptă

spre unitate și cei ce joacă cărți și cei

ce joacă table le ies în întâmpinare

cu promisiuni de pâine și vin și pielicelele

lor jegoase sfârșesc ca bacteriile într-o

forfotă uriașă și acești inși fără suflet

își dublează golul, dublează groapa,

dublează hoitul în iadurile lineare

fățiș corcitura lor libidinoasă ascultă

pașii străbătând ai monstrului ce l-au

zidit gura, stomacul, tractul între visul

lor și visul bestiei plutește secera roșie

și-o falcă de rechin. Dʹaia-s plini

de prestanță și merg suciți, câirniți în zigzag.