***
Canibalului înfumurat mulțumit
de sine de buzunarele sale pline,
de borțile pe care le-a lins topit
de plăcere îi zumzăie mereu o viespe
în cap, mereu e grăbit să sară gardul
de la cloacă ca să fie acest animal
mereu mulțumit de sine care e groparul
tatălui și mamei ca să nu mai facă și alți
căpcăuni cu sămânța lor glandulară
șchioapă încărcată de veninuri
bobotitoare să-i bage în ziua aceasta
splendidă în dublă groapă ca să le
moștenească noaptea lineară și astfel
să se transforme să fie bogat și hrăpăreț,
jupuitor de șobolani și-și dă astfel
osteneala să-și lărgească mațul gros
încât să fie cu totul un maț gros,
mascul în asemenea măsură încât
să-i sară toate jeavrele la pulă o nerozie
dar eficace, o nerozie fertilă dincoace
de tiparul omului pe grumazul gros
al bestiei stă un țap fantomatic și behăie
pe râtul sufletului și nasul lui gros
adulmecă mortul ce-i stă în casă,
prostia idioată și prostia moartă.
No comments:
Post a Comment