***
Înghesuit într-un ungher
la capăt de linie moartă
nici apatrid nu mă pot numi
printre aceste resturi de tătari
și bastarzi țigani și palestinieni
clăfănoși ce scot un sunet gutural
fârnâit ‒ toți canibali cu miros
de viorea, fătălăi înrăiți, fricoși
ca găinile care au o splendidă
soartă de câine, știind că merg
înainte captiv nu știu unde
să-mi car singurătatea știind
că zaci liber într-un ungher
și nicio ușă nu se deschide ‒
n-am la-ndemână decât moartea
adorm mână-n mână cu propria-mi
umbră, pe un pat din celălalt geamăt
canibalii îmi ispitesc durerea
mi-arată cel mai înalt turn să sar,
mi-arată funia cu orgoliu
mă-ndeamnă: ”Sari!”
No comments:
Post a Comment