Docili, resemnați, creduli
moldovlahii în genunchi
sunt câinii nici nu știu cui
ling funduri umflate, fudule,
late la Răsărit, la Apus, la Nord,
la Sud cu zel, în delir pânʹ
la extaz și numai unii cu limba
mai lungă prind câte-un os
aruncat la-ntâmplare și-nghit
acel nimic de o inepuizabilă
amărăciune oferit pe o strachină
goală sub care mișună năpârci
iar seara moldovlahii erembi
stau la banca mâncătorilor
de deșeuri și le duc la gură
cu mâini atât de cumplite
că umplu de sânge pe toți
exilații ‒ nici nu știu că
ei sunt carnea hrănitoare
a cururilor din cele patru
părți ale lumii mărunta
moarte le mănâncă fărimiturile
cadavrelor ‒ moartea
nu le luminează mormântul
fiindcă n-au știut niciodată
să trăiască.
No comments:
Post a Comment