***
Futilitate, tată, demența continuă
tot ce plutește în minte și-n această
cloacă să treacă prin această zbatere
de valuri, de jupuire și să iasă iarăși
la suprafață cu toți dracii rânjind
cu o violentă bucurie și să reînceapă
fuga fără încetare către crăpătura
roșie a curvei ce dansează cu o tipsie
de aur pe creștet pe care se clatină
capul retezat al profetului, cicatricea
ei roșie ”pizda roșie‒foc aprins”
se întinse dedesubtul pleoapelor
sale închise și se preschimba în pista
albă a unui stadion, canibalul văzu
ochii ei privind pe sub al capului
retezat. Se făcu din nou ca la început.
Eu joc, zise ea somnoroasă, rolul
soartei ceilei oarbe, chiar dacă
am să lipsesc aici am să fiu într-altă
parte și am să fac dragoste turbată
și când fac dragoste turbată sunt
în dragoste extatică și nu în închipuirea
voastră atunci se retează capete,
iar sânii mei pui de lup sar să muște,
apoi cumplită pustietate, singurătate,
s-o tai cu cuțitul ca ceața. Futilitate,
demența continuă eu mă fut ca și cum
cineva mi-ar deschide venele ca să am
o amintire ca o suspendare de pedeapsă.
Jandarmii, șacalii mă scârbesc și prin
cloacă plutesc bușteni creștini și hoituri.
Balamucul dă de mâncare lichenilor
și ard în cranii droguri tari.
No comments:
Post a Comment