***
Uneori, acest canibal deșelat
silit să se întindă ca o balegă
sau ca o tablă cade pe gânduri
de parcă ar vrea să izbucnească
în plâns, nu-i reușește nicio
figură, nicio dimensiune asudă,
omoară, fură, uneltește și-apoi
mănâncă, bea, joacă de rupe
pământul considerând vag
că nu-i în realitate decât
un animal și totuși când
se răzgândește nenorocirea
îl izbește în moalele capului,
disperat se-ndreaptă la clozetul
din curte îl trece cu ochii în revistă
brusc înțelegând că e un zidar
de piramide, deconstructor
al câcăstorilor libere, al eșecurilor
triumfale, rătăcitor printre nomazi ‒
ce salt imprimat în propriul căcat
trebuie să facă și ce fum al gurii
trebuie să sufoce vrăjmașii și cade
încet încet în hazna.
No comments:
Post a Comment