***
Aici uriciunea sucită, pocită
ca un polip uriaș pe pântecul
unui beghemot tremurând
sub soarele cald își face balamucul
ars de fierbințeli, de ciume suge
cu gura la burtă sângele erembilor
cu capul strâmb mârâie, hârâie
se leagănă ca o cioară-n joc
ce trage de mațe-n trâmbe,
se umflă ca o focă înghite munți
de dejecții de proveniență
năclăioasă ‒ în jur dormitează
o harababură de molii tâmpite
care se-nghesuie prin crăpături
în colțuri întunecoase, prin borți
din care bufnește o somnolență
plină de pofte sordide scârboasa
căldură a vocii icnind sufocă
strâmtoarea grajdului de jigodii
cu gravitate grotescă se scapă
afirmă că sângele și caviarul
îi fac bine că mereu s-a grăbit
să-i ușureze pe toți. Zi și noapte
în craniul lui bâzâie violent
o insectă, iar nasul lui detașat
urmărește vânatul de dimineață
până seara târziu, masa lui opulentă
împute lumea. Ulcer mai puturos
în natură nu e.
No comments:
Post a Comment