***
Aș fi osândit
să fiu mascul de prăsilă
fără măsură,
o premisă fertilă
al cărui jug doboară
țărâna cerească
a ființării mele ‒
așa e cu eu-l meu
dincolo de capul
Domnului
ce doarme pe coapsa
lividă a bestiei
pe râtul sufletului
aromat
în epoca în care
poetul simte puterea
de ascensiune
în epuizarea
îndoielii,
în Teroarea
laboratoarelor.
No comments:
Post a Comment