Ah, avarii, ah cumanii, ah, tătarii
ah pecenegii, ah hazarii cum au
dispărut ca zăpada din anțărț
și nu ne mai afectează, s-au făcut
pulbere de nebuloase și-au lăsat
rumânul alb, curat ca aurul
strecurat ‒ dar acel cântec
acel strigăt barbar nu mută
din loc nici cerul nici pământul,
ci nervii spiritului și claviatura
vântului îi fac să existe în pulbere
în aer și sunt puternici, și zeii
și eroii lor stau și râd în noi
lângă neveste furate. Ah, avarii
ne prind cu ajutorul cuvintelor
dʹaia atâția trubaduri meșteresc
manele ce scapără pe dinți.
Dar slavii ciufuți stau și beau
vodcă muți.
No comments:
Post a Comment