MIREASA

 

***

Sufletul și-a ales mireasa

cu busuioc înrourat și cu mirt

la sân și-a închis ușa ‒ afară

sună-n surdină manele, gângăveli

șrapnele, furtuni din guri băloase

schimbă cerul, vântul ceresc

zvârlea în cloacă bobi mari

de gheață, picături uriașe,

sufletul nu-și află un adăpost

mai bun, captivii manelelor

și bâțâielilor, ai băutorilor

de cocaină înoată în umbră

și pucioasă, sutele lungi curve

criminale ling un drum de fier

câmpiile, pustiurile le-nvăluie

cu umbra morții, ploile-nspumate

spală stâncile-nfuriate, dracul

larg deschide porți de închisoare

ceru-i vopsit în roșu, apoi

mii de șacali își fac iar apariția.

Mireasa pe patul nupțial stă

cu capul plecat, împurpurată

lângă albul Miel Pascal.

Maneliștii crapă în propria

piele, n-au dat de o mână păroasă

să le jupoaie pielea de dobitoace.