ȚARA GIBONILOR

 

Giboni cu fumuri și larma lor

languroasă ne urmau foarte departe

de drumuri. Setoși de bani și curvaserii

creau o lume paralelă cu găuri vibratoare,

caută lăcașul binecuvântat de Dumnezeu

și umbrele, nu, nu vor să-și petreacă

zilele în această avară țară în care nu vom fi

niciodată decât niște orfani zdrențăroși;

gibonii o găsesc minunată zonă precum

a feacilor, scumpă imagine și cu brațul

întărit spintecă și mănâncă vacile soarelui

precum odinioară ciracii lui Odiseu

au mâncat vacile soarelui pe iarba verde

după ce au ars ochiul cu un pripon

aprins lui Polifem. Dar Zeus nu i-a iertat

pentru această faptă mârșavă. Gibonii

scot ochiul central celor ce-i văd mâncând

vacile soarelui pe iarba verde cu găurile

voluptății în maximă vibrație. Vor ca țara

asta să fie mulțumită, dar jupuită ca o vacă

de vie. Și brusc se trezesc aruncați din culise

pe o mare scenă fără să-și știe rolul și pornesc

într-o defilare de feerii fabuloase care

spectatorilor le par animale de lemn poleit

în goană mare după bani și vaci.