***
Canibali ce îndură sclavia
loviți de inundații de mârșăvie
ploi și istorie dezgroapă
vechi ranchiune uitate, amintiri
umilitoare la culme, reacții
josnice, odioase și tot ce provoacă
silă, greață, sunt uimiți că pot
continua a trăi par niște lemne
ce plutesc pe viitură și se uită
cu sete la porumbeii ce tremură-n
câmp, printre pomi la dobitoacele
care pasc și chiar la fluturi, la cucul
sur când străbate vederea ce
le stârnește un fior profund ca ecou
al cântecului său sfâșietor, dar când
străbate vederea nomadul cu ochii
beliți și rânjește canibalul urlă, simte
cum se trezește în el lupul flămând
și roagă pe jidovi să le povestească
de Apocalipsă și continuă să putrezească.
No comments:
Post a Comment