Omul este un animal religios și futicios,
cade peste el o ploaie inexorabilă de praf
cosmic și-i izgonit de pretutindeni ‒
orice morală ucide infernul este o favoare
specială rezervată acelora care au cerut-o
cu insistență. Lui Dumnezeu i s-a făcut
milă și le-a dat iadul de mângâiere: orice
crimă aici e privită cu indulgență. Aici
trăiești o filozofie de mort și nu ai nicio
întristare în fața trecutului. Când par
fericiți semenii sunt dezamăgiți vor
să mă readucă la lumea lor li se pare
că au fost trădați. Cel rău veni-va
cu un șacal pe umeri, cel bun însoțindu-i
pasul celui rău și drumul va tăia în două
stânca, drumul roșu de sânge, cadavrul
canibalului se-ntinde și ne privește,
scânteia trece-n tunet corpolent și șacalii
se-arcuiesc încercând a fi păsări fluviul
naufragiului poate curge numai în iad
ordine și damf vor arăta canibalii, culori
curioase sălbaticii. Sufletul știe pe de rost
durerea. Moartea nu înseamnă odihnă
și în mormânt ne așteaptă o spaimă
cumplită iad calm căzut aici într-un
obscur dezastru.
No comments:
Post a Comment