Unicul om român din secolul XX care a avut intuiția și instinctul estetic
de a înțelege literatura, cu deschideri spre filozofie a fost Mihnea Gheorghiu.
A avut înțelegerea profundă și lirismul pentru a-și exprima ideile, cărțile
sale au puterea de a lumina pe când ”Divinul”
jorj Călinescu cu istoria sa pe lângă domnul Mihnea Gheorghiu este o găină
cotcodăcioasă întotdeauna spurlichetă, iar Niță Puță Apolzan e un găinar
manelist de felul artistului manelist Gheboasă căci acești indivizi scriu pe
spinarea unei literaturi gheboase și oarbe, orbi fiind și ei. Ipochimenii
critici scriu trăsnăi, minați de un agramatism funcțional, congenital,
distructiv. Iar Niță Puță Apolzan încăpățânat nu se lasă ‒ scrie diverse texte
poticnite multivectoriale care nu ating minimul nivel al textului de la
faimoasa academie de la Bălăceanca.
No comments:
Post a Comment