Cei din Basarabia vătămată
dar tămăduitoare ard de dorință
să-nvețe ”leamba” cea română
dar nu renunță s-o lovească
ca pe ultima curvă cu aspre
barbarisme ”bliadi”, ”suka”,
”pizdeț” și alte înjurături
de canibali care-i sfredelesc
sufletul, nu renunță nicio
secundă să stea în patru labe
în fața stăpânului hain ca
tartorul torționar să i-o tragă
precum câinele mare câinelui
mic și să i se jeluiască
de neputințele sale în lemba
barbară parcă aude ființele
ce le-a ucis în vis. S-ar vrea
îmbălsămat în toate cuvintele
fără nume, fără lume. Deasupra
fiecărui gând se boltește un cuvânt
pe care nu-l recunoaște fără cer
și ”leamba” lui e plină de șerpi
și de broaște. Și mul‒duvanul
continuă firul atâtor mâhniri
râzând și părăsiri presărat
cu ”bliadi”, ”suka”, și ”pizdeț”.
Nu suferă de nicio amintire
nici cerească nici infernală.
Bănuiala aceasta m-a făcut
să-i fug. În preajma lor cum
să mai respiri, preajma
care-i un ”durdom” turbat
cu pereții pustii?
No comments:
Post a Comment