Șacalul cel mai nesătul, păros
roșu la față cu buzele groase
de bețivan, cu glas de curvă
bătrână miloasă umple ecranul,
se clatină și scheaună: ”N-am cum
să nu vă jupoi pe toți e o bortă
gigantică-n buget, câinii și
porumbeii au mâncat tot,
pe marii bandiți milionari
n-am cum să-i ating, voi
ceștilalți puteți trăi mâncând
ca-n Evul Mediu ‒ ceapă
și mămăligă rece tăiată cu ața,
nouă călăilor torționari Dumnezeu
ne-a dat putere și bogăție, vouă
v-a poruncit să fiți sclavii noștri
ascultători harnici muncitori
așa că vreți nu vreți plătiți
că eu când ajung acasă cu acest
deficit uriaș în buget nu mă pot
privi în oglindă și când mă uit
la chipul meu din apele oglinzii
ăla urlă la mine: ”Bă cap sec,
jupoaie-i pe toți ‒ bagă-i la zdup
dar de bănci și traideri nu te-atinge.
Bă, Marcele ești un prost și-un bețiv.”
Ce pot să-i spun chipului meu care
mă sfidează?”
No comments:
Post a Comment