Până când lumea mea e vie,
nevătămată mă gândesc mergând
printr-o pădure de gânduri
în afara materiei mă învârteam
prin orașul scufundat în gaze
toxice: e viață încă, mai târziu
desfătările blestemelor vor fi
mai profunde, crime iuți vâlvătăi
mă prăbușesc în iad unde aud
vocea lui Luther Martin urlând
cu infinită fatalitate prin aerul
mirosind a cenușă: ”Să fie rupți
în bucăți, sugrumați, înjunghiați
precum câinii turbați ‒ toți!”
Așa sunase trista vorbire a lui Luther
când a aflat de faptele răsculaților
și când îl aud și eu acum când
privesc biserica cu basoreliefuri
din Wittenberg.
No comments:
Post a Comment