Această huidumă angoasată
caută angoasa, caută tot
ce i-o poate provoca își expune
buricul, își bombează fundul
lutos ca să și-o poată înteți,
stimula, își țuguiește buzele
le împleticește, brusc izbucnește
în râs cu gustul păcatului salivând
stricând mereu cheful celorlalți
punând mereu întrebări anapoda,
o pisăloagă pasionată de o pulă
metafizică care o regulează
de mititică cu un temperament
tiranic ‒ e aptă ca o țărancă
rusoaică rătăcită prin orașe
să-i terorizeze pe toți, dar mai
mult ea ar vrea să-i lichideze
pe toți martorii vieții mele,
îmi apare în față ca un reproș
huiduma asta ca un spectru
greoi ieșit din hăul anilor ‒
vocea ei are blândețea unei
alte lumi și se-ntinde să fie
posedată pe toată istoria
Valahiei care este un șir
de urgii și iar cade în perioade
de isterie, de febră, de nebunie ‒
nu-nțelege cum o durere poate
să se transforme în idee regretă
că nu și-a refuzat nașterea.
No comments:
Post a Comment