***
Nu să există nimic decât această cloacă
plină de mascote, de mici maimuțe
turbate și broscoi, bocetul lătrând
se abate amar spre Calvar, momâia
ce se plimbă pe margine ține bățul
groazei care amestecă ochii, deși nu-i
niciun câine pe aproape de închisoare
verde de mucegai, mereu se-aud manele
de bâlci, zdrăngănit de tablă, glasuri
hârâite de broscoi, plânsul greu înfometat
icnește întrînsa, curva fără pâine,
fără clienți, nesfârșit înfricoșată:
cioc trist, buze subțiri nici cuib,
nici bordel, tainic simte un țăruș
fierbinte-n pântec simte-n cloacă
clocotul și broscoii îi cântă osanale
cenușa icnește-ntrânsa.
No comments:
Post a Comment