CUGETARE

 

Mai mulți crocodili îl deplâng pe Alexei Navalnîi ‒ îl plâng sclifosiții că a pierit ca un gunoi nerus așa cum pier arabii lui Natanahui niște gunoaie arabe oarecare neevrei acum când existența valorează mai puțin decât un anunț publicitar într-un dezastru făcând omul să decadă într-o caricatură jalnică, într-o ființă de nerecunoscut. Furia celor tari e uriașă când niște gunoaie pretind să fie și ele oameni. Dar românii când vor pretinde că și ei sunt oameni ce vor păți? Viața se năruie în acest mod de viață în care băncile au luat locul templelor. Alexei Navalnîi este o absurditate, un nebun care a murit ca acel nebun, om din La Mancha, acea năstrușnică fantasmă din deșert. Toată lumea este teafără la minte, oribil și monstruos de teafără și astfel de tulburări nu se acceptă. Omul este obligat să se perceapă un gunoi în angrenajul unui monstru cu trei capete: materialismul, raționalismul, individualismul, creatură care a început să se devoreze pe sine. Cruzimea noului mileniu va fi de nesuportat. Călăii pretins aleși, gras plătiți deja mârâie îngâmfați. Resemnarea deja se întinde ca moartea. Incriminarea și osânda. Resturile de oameni întotdeauna duc la dezastru. Acum se dau peste cap să intre în toate borțile în care sunt băgați, dar atunci când nu vor mai vrea să intre în borți ce vor păți? Vor da cu banul?