***
Aromele amare ale mării
urcă în spiralele aerului tare
o rafală îți răvășește coama
va trebui să te târăsc cu mine
în jungla iadului și n-aș dori
să te expun Tartorului
care te apreciază ca pe suavele
femei de altădată devenite fugare
și să-mi vorbească despre bani
și funcții și despre sensul vieții
și să văd cum te-mpinge pe-o curbă
joasă să n-aud cum mă despoaie
tăcuții ani scufundați într-un butoi
să mai rămânem deci printre canibali
să-mi fie lesne să te iubesc în frunzișul
ce urcă în lumină nici o trecere
nu se deschide dulcei șiroiri a sângelui,
umbra ta se răspândește pe lespezi ‒
încerc o viață, mă pierd.
No comments:
Post a Comment