***
Câini negri, lățoși, bolșevici
fii ai unui diavol broscoi
care ne amestecă ochii cu focul
și închisoarea care au mâncat
cenușa învinșilor ne povestesc
povestea răului, ne mușcă
bocetul lătrând și ne-abat
spre Calvar; momâia ține
bățul ridicat oarba-i jumătate
chioară, șchioapă și-i fără
câine. Lătrături de bâlci
ne-aduc foamea, setea, ciuma
geamătul icnește-ntrânsa,
plânsul greu, înfometat,
nesfârșit, înfricoșat.
Câinii fără oase, fără pâine
sar să ne sfâșie, noi ne facem
cântec, simte-n piatră:
Dumnezeu, dangăt de moarte.
No comments:
Post a Comment