Voi nătângilor, proștilor și țărani
cu inimi de glod cu fețe schimonosite
mergeți aplecați, cocârjați cu mațul
făcut cârlig și mergeți înainte ghemuiți
pe vine, așa cum voi nu faceți nimic
decât să vă ghemuiți pe vine să vă holbați
cu ochii pustii să beți licoarea diavolului,
otrava năpârcilor, zoile târtanilor,
să mâncați copitele călăilor să vă-ncăierați
și să vă înjunghiați, să vă zdrobiți femeile
și să le vindeți și-apoi să alergați ca niște
câini ursuzi la chemarea stăpânilor canibali.
Oh, câini înrăiți și nătângi cu inimi apoase
și genunchi tremurânzi, cu suflet năclăit
și amorțit la ce sunteți voi buni decât
să putreziți în robie? Vă uitați la draci
și drăcii străbătându-vă țara ‒ tiruri, trenuri,
camioane, automobile, mașini și avioane
dar nu sunt ale voastre, nimic nu este
al vostru deși cântați că sunteți aici pe veci
stăpâni, dar nimic nu este al vostru
nici holdele, nici țițeiul, nici gazele,
nici metalele, nici aurul sunteți folosiți
ca niște pătlăgele din care se stoarce sucul.
Sunteți materie primă, o pastă pregătiți-vă
pentru osânda veșnică. Sunteți morți
ce dorm în cloacă și imnul vostru îl cântă
câinii: deșteaptă-te române din somnul
cel de moarte sunteți morți când pătrundeți
în femeile voastre ca broscoii.
No comments:
Post a Comment