***
Un popor incomplet finisat,
fără cheag aflat la discreția
unor instincte atavice, nestăvilite
în străfundul sufletelor lor zace
un resentiment insondabil ca o rană
deschisă, resentimentul greu sângeros
al oamenilor care n-au știut niciodată
să-și dobândească un suflet, un nucleu
care să-i închege o coloană vertebrală
care să-i țină verticali, pășesc aplecați,
cu capul în pământ, cu un mers sucit,
șleampăt, alandala, oameni trași în jos
de încercuirea șerpească a instinctelor
mereu reînnoite de resentiment, o ură
diabolică îndreptată împotriva vieții
însăși. În fiecare ceas violuri, bufnituri
de cuțite în corpuri săbii, pistoale, puști
trosnesc prin case, fiul drogat retează
gâturile părinților incendii după incendii
puse de mâini criminale, canibalii
hălăduiesc nicio plăcere trupească
nu poate egala asemenea voluptate
precum înjunghierea. Spasmodicul
zvâcnet de satisfacție când cuțitul
pătrunde în carne și sângele cald
țâșnește. E România însetată de laude
din cauza cruzimii, o cruzime atât
de abil disimulată.
No comments:
Post a Comment