DAN PURIC

 

Dan Puric ‒ un actor alcătuit de natură cu o fizionomie cu totul ciudată, arată ca un cur bătrân de patroană de bordel și gura zigzăgoasă, urechile mari sunt împrumutate personal de la Satan. Mutra sa are o funcție și un scop precis ‒ batjocura neagră. Prinde din zbor bășinile de iepure pe care le-a scăpat vreun neghiob idiot cum ar fi: ”Eminescu român absolut”, ”poet național” sau ”suma lirică a tuturor voievozilor” sau ”Eminescu ne-a prins de cuiul absolutului” sau ”Blaga e mut ca un căcat în iarbă  sau o rață mută” și alte vorbe mari. Și el Puric intră în scenă cu aceste bășini de iepure și ca și cum ar sta cu moaca lui cu curul în sus toacă aceste vorbe, cu un glas fornăit de rus, în mii de bucățele, dintr-o singură bășină face o mie de bășini demne de admirat mult mai puturoase și respingătoare totodată maimuțărind ca o maimuță makaky. El crede că face o ideologie a nației miraculoase, nație care produce câte cinci miracole pe zi și o mie pe lună și toate aceste minuni se produc în salturi explozive și tot acest actor drăcos ca un bonfaier perorează că România ar fi țara cu cei mai mulți sfinți din lume și cu mulți foarte mulți, nenumărați genii care se sacrifică pentru patrie. Rezultatul e o cufoare extrem de pestilențială pute a sulf, clor, și țiței. Pe ăsta îl vreau și eu președintele României: va prinde toate bășinile de iepure care vor zbura peste țară. Miliția care l-a însărcinat să facă această treabă serioasă n-a sesizat că D.P. este un castor și face muncă de castor.