HOITURILE REVOLUȚIEI

 

Hoituri, hoituri, hoituri, hoituri, hoituri

negri, false, maniace, feroce, avare, hoituri

care la revoluție trebuiau împușcate,

spânzurate dar n-au fost fiindcă comuniștii‒naziști

au luat-o înainte cu măcelul și s-au constituit

într-o bandă de râie bătrână, de lepră neagră

de ciumă bubonică care s-au infiltrat în toate

fisurile vieții, în sânge, în oase, în genă

ca sifilisul în toate organele sexuale ca virușii

în unghii și-i beau toate licorile și se regenerează

la fabrica lui Satan poporul acesta e deșelat

de febră și de cancer de poliomielită la capul

umflat. Infirmii și bătrânii se târîie ca năpârcile

și au mutra oțărâtă respectabilă încât cer parcă

să fie fierți în acid sulfuric clocotit, cer să li se smulgă

oasele, unghiile cu clește mari iar bolșevicii cu ochi

beliți de broscoi de la care se stinge lumina zilei

pentru că nebunia bântuie în aceste cadavre

demente nemernice care zilnic îngroapă morți

în pântec și dansează și dansează și strigă:

căpcăunul Iliescu îl salută din Șeol pe căpcăunul

Șora din Șeol, căpcăunul nonagenar Hrebenciuc

îl salută pe căpcăunul nonagenar Breban, hoitul

de 100 de ani al lui Pleșiță îl salută pe hoitul de 100

de ani al lui Liiceanu care la rândul lui îl salută

pe hoitul de 100 de ani al lui Pleșu și așea hoit

așezat peste hoit se salută precum se salută toate

hoiturile fericite de câini fericiți, căpcăunul

Crohmălniceanu din Șeol îl salută pe căpcăunul

Manolescu din Șeol, căpcăunul Persic nonagenar

îl salută pe căpcăunul nonagenar Prelipceanu,

apoi se culcă ca câinii vagabonzi pe maidan

și-și suflă în cur unul altuia oftând ‒ Slavă Domnului,

a trecut și revoluția asta. Urmează foame, sete,

urlete, manele, șușanele, muhaiele, dar hoiturile

nu debarcă coșciugul lor e dur nu există alte vieți

și ei se țin de scândură ca ploșnițele.