***
Bastarzii țiganului Ceașcă stau
pe chinci lingându-și limba
unul la altul împletindu-le
într-o tragică încurcătură
e prea înceată ora ca să fie
un fulger pătimaș ca să se vadă
din nou păduchi reînviați, fudui
și nesătui o bucățică de gunoi
pe pieptul țării și-ntr-o preascurtă
clipă se transformă în câini turbați
și se-ascund în haznale de latrine
și pun la cale nimiciri, prăbușiri
ruinări. Nu-mi place cine sunt,
ce par. Aș vrea să-i trimit la dracuʹ
îmi taie toate căile, aștept ca de mine
să-și fi pierdut până și amintirea.
Fantomatici plutesc în adieri de vânt.
Liber ca fulgerul nu mă pot prinde.
O pală de vânt oi fi poate și eu fără
să știu. Dimineața îi văd pe acești
păduchi mergând în șir indian
precum langustele pe fundul oceanului
neabătuți, înainte spre altă transfigurare.
No comments:
Post a Comment