***
Ca o suflare de aur albastru
vine cel dintâi și cel din urmă.
Am fost mort și iată sunt viu
în vecii vecilor. El mă confirmă
ca un prieten în ciuda deosebirilor
esențiale. Am avut în jur filosofi
calici. S. nu e decât un tuberculos
fără organ sexual. N. nu e decât
un paralitic general și nu-și poate
rupe ochii de la mâinile sale
cu degetele desfăcute. M. nu e decât
un epileptic. B. și-a iubit mama
cu o dragoste vinovată, M. prezintă
toate stigmatele unui paricid și e
degenerat. L.N. e inginerul, medicul
morților care-și închipuie că a descifrat
secretul geniului și se încăpățânează
să intre în pământ or pământul
nu-l primește din cauza milioanelor
de morți pe care le-a produs
sus urmașul lui frânge coloana
vertebrală a debilului copil.
Aceștia strâng gardul de sârmă
ghimpată ca pe o cămașă de forță
dar eu sunt viu.
No comments:
Post a Comment