Iară mortul n-a murit
numaʹ o țîr s-o adormit
pegră neagră stă de veghe
fu călău, câine turbat și este
acest lamentabil Nefârtate
rânjește atroce întins pe spate
dimon s-a făcut în mormânt
dar cu treabă mare-n lume
bani, huzur și sânge suge
din vina lui mereu ne-ntoarcem
în surghiun, în robie nu mai
apucăm s-ajungem la fereastră
iar câinelui harhăr prea des
îi oferă prânzul funerar i-aduc
jertfe cu nemiluita, orchestre
și guri cârpite îi cântă ”Alleluia!”
iar ”secu” ne privește cu gură
putredă, cu ochi bulbucați
întocmai așa cum se visa
în țîra de-ncăpere urlându-și
coșmarul de durere handicapată.
Acest câine al morții va fi adus
din nou la starea primitivă
de fiu al diavolului ‒ uite
mortul n-a murit numaʹ o țîr
a adormit ca-ntr-o tânără
căsnicie și nici nu-i pare
că va pieri.
No comments:
Post a Comment