Șeful komsomoliștilor din Paris, Eugen Simion scrie: stau de vorbă cu
Mircea Eliade, mare colecționar de mituri și eresuri știutor ca un colecționar
de monede vechi, pufăie din lulea ca un personaj din Vechiul Testament să zicem
ca Matusalem și-l privește impasibil pe proaspătul ipochimen.
‒ Ce e cultura română, din ce se compune? E simultană cu cultura franceză?
Care e viitorul ei?
Colecționarul își belește ochii uimit.
‒ Știam că îmi vei pune asemenea întrebare. De altfel, toți savantlîcii
români care mă vizitează mi-o pun și eu am răspunsul de-a gata, gata gândit la
București, când traduceam articolele lui Troțkii din Pravda și le publicam în
presa românească. (Surâde) Eu în fiecare an fac hagealâc la mormântul lui
Troțkii, îl venerez.
‒ Dar cultura românească?
‒ Ai răbdare. Cultura românească încă nu s-a născut, cea occidentală are
miturile ei, zeii ei pe care românii n-o pătrund fiindcă nu le cunosc miturile.
Voi românii nu trebuie (își ia un aer de rabin) să vă centrați, să vă fixați pe
”etnocentrism”, ați văzut și voi că e o groapă și această groapă dublă nu
produce cultură, ci numai crime.
‒ Atunci ce să facem, magistre?
‒ Voi românii trebuie să vă descoperiți miturile orientale care dorm în
genele voastre, să le reactivați, să le faceți fecunde ca să producă cultură.
(Eugen cu fața căzută, alungită)
‒ La noi românii nu se înregistrează niciun mit oriental în afară de o
superstiție de ”drac” care are rădăcină slavonă (drk) și rușii tot n-au mituri,
același ”drac” la care îi zic ”ciort” (crt). Altele nu-s.
‒ Ei, le-ați ascuns în oase, nu vreți să vi le amintiți. Uite ”Călușarii” e
un mit mongol, dar dacă te uiți la relațiile dintre român și român cu un ochi
atent observi mituri mongole, tunguse, evence, cumane. Astea vor produce cultura
română.
La ce se gândea colecționarul Eliade?
Simion i-a sărutat mâna, i-a lins-o și i-a mulțumit.
No comments:
Post a Comment