POCNITORI N.S.

 

Nichita Stănescu de o ignoranță și de un cinism uriaș orice ar scrie scrie, așa-i ies și pe gură niște pocnitori, muci care pocnesc pe pagină, iar când filozofează cu gravitate e ca și cum ar borî ‒ vomită tot ce-a băut și-a mâncat, sufocându-se apoi rânjește și uită. Naivul și-aude cum pocnesc mucii pe asfalt. Un superbulă la cub scuipă pe toate cu pocnitori ‒ ce animal! În cinismul lui de bețivan  Nichita Stănescu nici nu știe ce a inventat un nou gen literar ‒ pocnitori. Apogeul acestor pocnitori e în el și l-a atins în cartea sa Respirări ‒ firește pe dinapoi. A fost bastardul bolșevicilor care aveau nevoie de un Bulă clăfănos căruia îi dădeau bani cu carul de nu mai știa ce să cumpere. În ultima sa fază cumpăra samovare și potcoave de cai morți. Citindu-i cărțile te întrebi dacă era o ființă umană, a scris pocnitori ca să sodomizeze cititorul. S-a sinucis din greața de propriii muci.