În groapa comună a literaturii
optzeciștii în lâncezire vermină
cântă-n traheea aceluiași trombon
hîș, șîș, pîs, cîș-șșșșș, și toți
cu fața înainte către caraliul‒șef
larve ieșite din mormânt
și se târîie spre nicăieri.
Din nefericire e numai un sughiț
puturos de curvă fără niciun ritm.
Groapa comună scoate fum
într-un negru-întunegru.
No comments:
Post a Comment