El caută un om cald care a rămas
încăpățânat cimpanzeu, ceva simplu,
curvă, paznic, famul, ceva foarte
josnic care să-i semene. Nu mai găsește
niciun om, niciun fiu al Omului, un om
soare și o femeie lună, un terfelog despre
propria sclavie și desfătări implacabile
în pământul bătut cu deșeuri, are năzăriri ‒:
trăsnet, belea mare lucind în oglinda neagră
ca o mârșăvie ce nu încetează, presimte
fâlfâitul unei păsări incandescente care
se apropie să-l sfâșie, să-l nimicească
și resturile să i le ciugulească pe o imensă
groapă de gunoaie și-i zice unei surori
medicale rușinoase: ”Văd crima în ochii tăi.”
”Moartea e un mic defect” – râse ea, ”toate
greșelile sunt egale.” Maimuțele nu se pot
hrăni cu lumină.
No comments:
Post a Comment