AZI LUMEA

 

***

Realitatea nu poate fi trecută

decât dacă e ridicată în cer

în epocile de cumplită suferință

și improvizație când erau

un număr mare de oameni

în lanțuri și toți condamnați

la moarte, dintre care unii,

fiind sugrumați în fiecare zi

în văzul celorlalți, cei care rămân

își văd propria lor soartă în acea

a semenilor lor. Este imaginea

condiției oamenilor somnambuli

fluturându-și bietul lor petic

de fericire. Poate că la origine

e otrăvită bucuria care i-a fost dată

singurului animal care știe că nu e

veșnic. Dar chiar din groapa noastră

aud vocea: ”Dacă trupul provine

de la duh ‒ este o minune

dar dacă duhul s-a iscat din trup,

asta e minunea minunilor.

Dar eu mă mir de faptul cum

o asemenea bogăție uriașă

și-a făcut casa această sărăcie

și această viață atât de bătrână

nu s-a născut în inima omului...”

În dimineața asta mă simt numai

geneză, mai port în mine irumperea

nopții terestre la ieșirea din groapă,

această germinație în umbra adâncă

a constelațiilor și am văzut ieșind

din groapă această răsunătoare zi

plină. Atunci lumea era simplă

ca cerul, ca marea azi lumea e

un cântec de cioară a măruntaielor.