HOARDA

 

***

Această mică Hoardă de Aur, un rest,

cu capitala Buhara produce pe bandă

rulantă canalii care vând cu ridicata

femei, copii, bușteni, ieftin ca pe govizi

cumpără munți de deșeuri ‒ și toate

acestea se oglindesc în banul de aur

al vânzătorului‒cămătar lanțul ierarhiei

se desface scrâșnește prima treaptă

a scării coboară-n spirală în iad

se clatină, scara se zguduie lupul aflător

oriunde sprijinit de bunul plac și forță

își face o pradă din întreaga lume robită

și-apoi se-nghite singur scara cade

în adânc, iar hoarda fără diferențe

își pierde numele haosul se oglindește

în dintele lui Lenin, printre atâtea păsări

aceasta este găina cea mai cotcodăcioasă

când o labă păroasă o strânge căutând-o

de ouă și hoarda-i spune satrapului:

”Tu nu crede că numai eu am nevoie

de tine ‒ și tu ai nevoie de mine.  

Fără mine tu erai nimic. Eu sunt necesară.

Tu-mi ești trebuincios și eu ție îți trebuiesc,

d-aia eu cotcodăcesc și-ți fac ouă de aur,

dar mă slujesc și cei ce tac și-așteaptă.”