Te-ai arătat aievea în trup
rămășițe de canibali
de o inexpugnabilă
ferocitate ‒ toți erau beți
și niciunul nu era însetat.
Vinul divin se prelingea
din urciorul crăpat, orbi,
în inima lor toți erau mânioși,
sufletul tău s-a-ntristat:
nimeni nu-și mai amintea
că gol a venit pe lumea asta,
un amestec de infam
și de somn pe o
rană
asemenea sării le-a răpit
vederea. Pentru ei nu există
venire. Zăpada le descoperea
foamea se urau pe sine
și izvorul lor era otrăvit.
No comments:
Post a Comment